O spun din capu’ locului: ce scriu eu acilea nu sunt sfaturi de viaţă de la vreun Osho sau Maica Tereza, ci doar chestii de bun simţ (zic io) pe care le-am aplicat şi încă le aplic în relaţia cu fiu-meu. Plec de la articolul ăsta, unde madam pisicolog consilier personal caca-maca Levancuka zice aşa, […]
Au spus că…
… eşti terminat. Au spus că nu mai poţi iubi niciodată. Că nu mai există nimeni pentru tine şi ar trebui să-ţi ţii dracului gura închisă şi să te târăşti mai departe. Spre nicăieri. Au spus că poţi să te îngropi liniştit, că bani pe ochi, că vată’n nas, că ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat […]
PSD trebuie să dispară. Vollständig eliminiert!
Credeţi că s-a terminat? Nu. De-abia începe. Sau, cel puţin, de-abia acum ar trebui să înceapă. psd trebuie distrus. NEAPĂRAT! Trebuie eliminat, ras de pe faţa pământului, tocat mărunt până dispare în tenebrele istoriei, la fel ca Partidul Comunist Român al Odiosului şi Sinistrei, musai să fie scos în afara legii. Un partid plin de […]
Nemaifumând
Iar astăzi am privit cum Un pui de pescăruş încerca Să ajungă înapoi în cuib, Anemic. Plângând. La fel cum încercam eu, Cândva, să mă strecor, Pe acoperişuri, până la tine. Aproape inutil. Sperând.
Peripeţiile bravului student Siclitaru. Unu
În noiembrie ’96 m-am trezit în stradă. Rudele care mă găzduiseră în Bucureşti în timpul primului meu semestru de student mă dăduseră afară în şuturi pentru că, jigodie cum sunt, îi suflasem iubita unui văr de spiţa a paişpea. Am sunat-o pe maică-mea şi i-am expus tărăşenia, dar ‘a bătrână era deja informată: mătuşă-mea nu […]
Te-a durut cand ai cazut din Rai?
Era splendidă. Buclele-i savant coafate încadrau o alcătuire de linii fine, delicate, dar voluptuoase, o armonie lejer însiropată ce te îndemna să muşti din cea mai apropiată nectarină: numai să n-o răneşti. Un ten de alabastru şlefuit divin de un maestru cu har… iar ochii? Of, puteai să juri că vezi tot Universul ştiut şi […]
Eu?
Eu? La fereastră. Afară, Copacii îmi rânjesc sardonic: „Iar ai ieşit, pe întuneric, La acea ultimă ţigară?“. Afară. Iară. Stupide frunze, Şi voi mă amăgiţi: „Vino cu noi, În joc ne prindem. Haide afară, dară, Şi lasă acea ultimă ţigară“. Şi cloncăne-nervant Un pescăruş, Şi-şi râde-n pumni de mine El! Ce doar serveşte Albastrului celest […]
Cu vânt.
Mişto e noaptea, atunci când toţi au tăcut naibii din gură, şi doar vinul respiră lângă tine. Şi-atunci poţi să te auzi, în sfârşit, şi să te cerţi cu tine, cu mine, cu eu. Cu vântul. Cuvântul. Şi să tragi de noapte, să nu se sfârşească, s-o întinzi ca pe un gumilastic, chiar dacă-ţi cad […]
Pentru că automobile.
Cariera mea de critic de filme tocmai a sucombat lamentabil înainte de a-şi lua viteză. M-am oprit din privit Enemy ca să notez că, în momentul în care o bunăciune ca Mélanie Laurent îl cheamă pe Gyllenhaal în pat la lugu-lugu, iar el insistă în a termina de corectat testele unor studenţi tehno-imbecilizaţi, eu nu […]
Aforisma de azi. Şi un cer incredibil de albastru.
Să-ţi dai like la propria postare pe facebook este ca o labă în public: toţi vrem s-o facem măcar o dată, dar numai dezaxaţilor le iese. Fără nicio legătură cu ce am zis mai sus, azi am admirat norii, pe drum spre Băneasa. Iubesc cerul Dobrogei în aprilie.